
Bass chilian gătit în unt cu coajă crocantă, roșii cherry rumenite și măsline Castelvetrano moi. Vara parcă e și mai gustoasă cu o masă ca asta. Peștele e super proaspăt și fiecare element e pus în valoare. Puțină lămâie și busuioc la final și vei vrea să mai iei o lingură.
Am descoperit varianta asta după ce am cumpărat pentru prima dată un file de sea bass chilian. Nu mai gătesc pește altfel acasă.
Ingredientele
- Bass chilian: ia file cu pielea pe el pentru coajă crocantă și senzația aceea catifelată, caută bucăți groase și ferme, fără miros puternic
- Ulei de măsline extra-virgin: dă savoare și ajută ca pielea să devină aurie, dacă poți, alege o variantă ușor iute sau ierboasă
- Unt: completează sosul cu o aromă aproape de nucă, mergi cu unt nesărat ca să controlezi bine sarea
- Șalotă: gust dulceag, ca de ceapă, dar nu acoperă peștele, găsește bulbi fermi, coajă strânsă
- Usturoi: aduce parfum și profunzime, cel mai bun e cel proaspăt, toacă-l feliuțe sau cuburi, să nu se ardă
- Roșii cherry: dau suculență și trec puțin spre dulce, alege-le netede și coapte
- Măsline Castelvetrano: un pic de gust sărat și catifelat, ideal verzi, lucioase, fără sâmburi
- Suc de lămâie: dă prospețime și pune totul în evidență, vrei lămâi grele și pline de zeamă
- Frunze de busuioc: culoare și aromă, rupe-le cu mâna să iasă uleiurile
- Fulgi de ardei iute: un strop de iuțeală, pui cât vrei tu
- Sare și piper: fără ele nu merge, cel mai bine cu fulgi sau proaspăt râșnite
Instrucțiuni practice
- Pregătește peștele
- Tampează fileurile de sea bass cu șervet de hârtie să fie bine uscate, apoi presară sare și piper pe ambele părți. Așa obții pielea crocantă. Dacă un file e mai gros, taie-l să fie uniform cu celelalte.
- Prăjește peștele
- Toarnă ulei de măsline într-o tigaie largă și încălzește la foc mediu-mare până începe să strălucească. Pune fileul cu partea cu pielea în jos și apasă ușor cu o spatulă metalică. Nu mișca peștele cât se gătește! După 5-7 minute, vezi dacă pielea se desprinde ușor și e aurie. Întoarce-l cu grijă, dă focul la mediu și mai lasă 5-7 minute până e gătit și la mijloc (ar trebui să ajungă la 63°C în interior).
- Lasă peștele să se odihnească
- Mută fileurile gătite pe o farfurie și acoperă-le lejer cu folie de aluminiu. Asta ajută să rămână suculente și fragede.
- Pregătește mixul de roșii și măsline
- Pune tigaia la foc mediu, aruncă untul să se topească, apoi adaugă șalota tocată și usturoiul. Amestecă mereu cam un minut să fie aromate și moi. Pune roșiile cherry și măslinele tăiate. Lasă totul pe foc cinci minute, amestecând des, până ce coaja roșiilor crapă. Zdrobește câteva cu lingura, așa iese un sos proaspăt.
- Pune la final lămâie și busuioc
- Toarnă zeama de lămâie și presară frunzele de busuioc rupte. Dă totul un zvâc pe foc un minut. Gustați apoi și reglați de sare, piper sau fulgi de ardei iute dacă vrei mai picant. Oprește focul.
- Montajul pe farfurie
- Pune fileurile lăsate la odihnit pe platou. Toarnă mixul de roșii și măsline pe lângă pește. Mai presară ceva busuioc proaspăt pe deasupra și mănâncă cât sunt calde.

Sea bass chilian e preferatul meu pentru că pur și simplu se topește în gură. Prima dată când l-am făcut, toată familia a mai cerut supliment. Amestecul cald cu roșii, măsline și busuioc atrage până și mofturoșii.
Cum păstrezi resturile
Dacă-ți rămâne pește, ține-l acoperit la frigider două zile. Îl încălzești ușor în cuptor, la temperatură joasă (ia o tavă și acoperă peștele să nu se usuce). Sosul cu roșii și măsline îl păstrezi separat și-l reîncălzești la aragaz cât să fie cald.
Înlocuiri de ingrediente
Nu găsești sea bass chilian? Poți folosi un pește alb cu carne groasă ca cod, halibut sau black bass. Măslinele Castelvetrano pot fi oricare măsline verzi cărnoase, dar fără sâmburi. În lipsă de șalotă merge și o ceapă galbenă mai blândă la gust.

Cum servești
Poți pune peștele lângă o felie groasă de pâine caldă, perfectă să tragi tot sosul de pe farfurie. Sau îl așezi peste paste simple orzo ca să țină mai mult de foame. Merge tare bine cu vin alb rece sau apă minerală cu lămâie.
Un pic de context cultural
Sea bass chilian se chema inițial Patagonian toothfish, dar a primit un nume mai atrăgător ca să placă oamenilor de acasă. Acum e vedetă prin restaurante, mai ales pentru gustul său bogat și textura untoasă. Metoda asta simplă la tigaie e populară în sudul Europei, mai ales în Italia și Spania, unde legumele proaspete, peștele și ierburile se întâlnesc mereu la masă.
Întrebări frecvente despre rețetă
- → Cum faci pielea de biban să devină crocantă?
Usucă bine peștele pe toate părțile, presară condimente, apoi pune-l cu pielea în jos într-o tigaie încinsă cu ulei. Nu-l mișca, lasă-l să se rumenească până când se ia ușor de tigaie. Apasă-l puțin, să ia contact uniform cu suprafața fierbinte.
- → Ce fel de măsline merg mai bine aici?
Măslinele Castelvetrano sunt super fine, au gust blând și culoare frumoasă, dar poți alege și alte tipuri verzi sau mixte dacă vrei aromă mai intensă sau textură diversă.
- → La ce temperatură să gătești bibanul pentru a fi bun de mâncat?
Bibanul e gata când ajunge la 63°C în interior. Cel mai sigur e să folosești un termometru – ca să nu-l lași nici prea crud, nici uscat.
- → Dacă nu găsesc biban chiliac, cu ce alt pește pot să-l înlocuiesc?
Poți folosi fără griji alt pește alb cu carne mai consistentă, cum ar fi cod, halibut sau grouper. Timpul de gătit poate varia un pic, depinde cât de gros e fileul.
- → Cum se servește cel mai fain preparatul ăsta?
Pui peștele pe un platou, torni pe lângă el combinația de roșioare și măsline. Pune extra busuioc pe deasupra și stropește totul cu lămâie proaspăt stoarsă.